Complementaritate 1

Multe daruri îţi face Dumnezeu în viaţă.
După mântuire cel mai mare dar pe care eu l-am primit a fost soţia mea.
Mi-a fost alături la bine, la greu şi la foarte greu.
Credincioşia ei discretă e aşa de preţioasă pentru mine şi numai Dumnezeu ştie cât de mult înseamnă ea pentru mine.
De la început până astăzi ea a fost exact ceea ce îmi lipsea mie.
Mă completează perfect. Tot, dar absolut tot ceea ce am realizat i se datorează şi ei.
Am plecat pe acelaşi drum acum 23 de ani: ani frumoşi, chiar dacă nu foarte uşori.
Dacă astăzi ar trebui să decid din nou nu aş ezita nici măcar o clipă şi aş spune un DA apăsat.
Doi copii săraci au făcut o nuntă de cca 500 de persoane cu bani împrumutaţi, o nuntă ce a fost celebrată într-un cort construit din bucăţi de prelată şi cu veselă închiriată, dar  cu multă bucurie.
Au fost 500 pentru că nu puteam spune nu prietenilor noştri din lucrarea de tineret, precum şi fraţilor şi surorilor pe care îi slujeam.
Ne-am achitat datoriile şi cu banii rămaşi am avut o "lună de miere" (care a durat cam 10 zile !).
Acum realizez că acea complementaritate de care vorbeam este vizibilă şi în hainele pe care ni le-am făcut cu ocazia nunţii.