Plânge fetiţa?

De la stânga la dreapta: Ionel (fratele meu), Tie (tatăl meu), Mitruţ (eu însumi)

Deşi pare greu de crezut pentru cei ce mă cunosc aşa arătam pe la 3 ani. Mă născusem la Caransebeş şi pe când aveam doar şase luni familia mea s-a mutat la Rusca Montană.

Rusca Montană era comuna de care aparţinea satul Ruschiţa, o locaţie renumită pentru marmura sa de calitate, considerată ca fiind cea mai bună din România şi chiar din Europa. Puţini ştiu însă că la Ruschiţa s-a exploatat minereu de plumb, de fier şi chiar de uraniu.

Tatăl meu era miner şi de aceea ne mutasem acolo, pentru o viaţă mai bună. Minerii câştigau mai bine, chiar dacă riscurile erau mari în timpul muncii, dar şi datorită posibilităţii de a te îmbolnăvi de cumplita boală numită silicoză (un fel de cimentare lentă cu praf fin a plămânilor).

Acolo am stat până la vârsta de 10 ani, când tatăl meu a fost pensionat pe motiv de boală şi ne-am reîntors la Caransebeş.

Rusca Montană era la acea vreme o localitate de munte situată pe câteva văi, străjuită din toate părţile de păduri. Eram un copil interiorizat şi preferam să îmi petrec viaţa între cărţi (am început să fiu interesat de ele pe la 5 ani) şi pădure. Pădurea, prin misterul său şi poezia sa, dar şi prin generozitatea ei era prietenul meu cel mai bun. Cunoşteam vegetaţia pădurii, ciclurile vieţii şi morţii, locurile deosebite din pădure. Primăvara devreme mâncam frunze crude din copaci şi mă bucuram de explozia vegetaţiei şi de promisiunile viitoarelor bucurii: începeam cu fragii, apoi zmeura, murele, coarnele... Mâncam şi jir şi mai rămânea destul şi pentru alte vieţuitoare din pădure.

Cred şi acum că mi-am consumat copilăria la Rusca Montană. A fost scurtă dar densă.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru timpul acela!

Părinţii ne cumpăraseră câte un costum de marinar: fratelui meu de băieţel marinar, iar mie de fetiţă marinar. Eram pieptănat ca o fetiţă şi toţi cei ce mă vedeau credeau că sunt o fetiţă. Mă ducea tatăl meu pe bicicletă şi pentru că mai plângeam tatăl meu era întrebat: Plânge fetiţa? Plânge, plânge spunea el!