Insigna Taberei Plopu 3 - august 1985

Insigna Taberei Plopu 3 - august 1985

Începând de la Plopu 2, ediţie ce a avut loc în anul 1984, am dorit să dăm o anumită identitate taberei, deşi mijloacele materiale erau foarte sărace în aceea vreme.
Acum folosim computerul şi imprimanta color, ca şi când ar fi fost accesibile dintotdeauna.
Însă în anii '80 şi hârtia colorată se găsea greu.
Iată un exemplu. Pentru Plopu 3 aveam nevoie de o bucată de hârtie verde, pentru insigna unui detaşament. Nu se găsea de cumpărat la librărie. Am dat sfoară în ţară şi la prietenii mei, însă fără rezultat.
Numai Dumnezeu putea să-mi dea o bucată de hârtie verde. Greu de crezut, dar chiar aşa era.
Cu puţin timp înainte de tabără am găsit o broşură care avea ultima copertă de culoarea verde. Era chiar ceea ce aveam eu nevoie. Şi aşa s-a născut una dintre insignele de la Plopu 3.
Mă întorc la Plopu 2. Între Plopu 1 şi Plopu 2 discutam cu colaboratorii de atunci să facem nişte insigne pentru participanţi.
Am convenit să fie rotunde şi să conţină câteva informaţii despre tabără, dar şi un număr al participantului.
Acum veneau problemele de realizare. Din ce să le facem? Ne trebuia un material destul de rezistent, dar pe care să putem scrie. După o vreme, unul dintre prietenii mei, Nelu Corode, care a plecat la Domnul chiar după Plopu 2, a venit cu o idee ce ne-a servit până a venit revoluţia.
Tatăl său era electrician şi, la realizarea unor înfăşurări pentru bobine, folosea ca material electro-izolator preşpanul. Asta era denumirea ce se folosea şi aşa am şi transcris-o.
Preşpanul era format dintr-un strat de material plastic foarte subţire peste care erau aplicate, pe o parte şi alta, nişte folii subţiri de carton dens. Avea o culoare cafenie.
Tăiam rondele din acest material şi scriam cu nişte stilouri speciale cu tuş, folosite la proiectare, şi cu nişte şabloane de plastic pentru litere, şi acestea folosite de proiectanţi.
Numărul de participare din centrul insignei se obţinea prin aplicarea unor litere de transfer. Noi le spuneam Vitolit, după denumirea comercială.
Era mult de lucru, dar făceam acest lucru cu bucuria pe care ţi-o dă bucuria celorlalţi.
La vremea de atunci insignele erau ca nişte trofee. Ele erau unice.
Mulţi le-au păstrat în colecţii.

Mitruţ