... ca nişte copilaşi...

Între 31.12.2009 şi 03.01.2010 am fost la Plopu, locul în care vara participăm la Tabăra Plopu, iar iarna la tpH (Tineri pentru Hristos).
Anul acesta copiii noştri, Marcel şi Ana-Maria nu au vrut să lipsească deşi Maia-Rut, fiica lor, nu avea nici măcar vârsta de 3 luni.
Aşa că s-au hotărât să o ia şi pe ea. Cei care ştiţi Plopu ştiţi că acolo e secolul IXX şi nu sunt condiţiile de acasă.
În afară de faptul că nu ne-a deranjat deloc, copilul acesta ne-a învăţat nişte lecţii:
- ea avea nevoie de atât de puţin şi odată ce primea ce avea nevoie era aşa de mulţumită şi senină
- dependenţa ei de cei din jur era totală şi avea modul ei specific dar predictibil de a exprima nevoile de bază încât te făcea să îţi fie ruşine de mofturile tale de adult
- avea un mod atât de minunat de a te răsplăti pentru grija ta, zâmbindu-ţi angelic sau gângurind ceva a bucurie în limba ei îngerească
- inocenţa şi candoarea ei erau vizibile şi când era trează şi în somnul ei vegheat de un înger şi probail colindat de alţi îngeri

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor."
Matei 18:3