Adevăr şi Iubire

Adevăr

Iubire

Aceste două imagini fac sunt prim-planuri ale decorului din seara de joi a ediţiei Plopu 23, care a avut tema "adevăr şi iubire".
Ce frumos este că Dumnezeu a putut să împace adevărul şi iubirea!
Fiind un Dumnezeu drept, trebuia să pedepsească păcatul, dar fiind în acelaşi timp iubitor, trebuia să găsească o soluţie.
Ea a fost Isus Hristos, Fiul Său, şi s-a arătat în toată amplitudinea sa pe Golgota, pe cruce.
În Isus, Dumnezeu nu se dezice ca Dumnezeu drept, ce nu poate să mintă, dar în acelaşi timp un Dumnezeu cu iubire incredibilă.
Cununa de spini, ciocanul şi cuiele ne arată adevărul lui Dumnezeu: plata păcatului este moartea.
Coroana şi lanţurile rupte arată iubirea supremă a lui Dumnezeu: iertare, eliberare şi înfiere.
Nu este doar o alegorie, ci o realitate.

Leia Mais

Prieteni

Daniel şi Flore Corlan; Dani şi Simona Albu; Matete şi Roxana Budimir;
Cornel, Viorica, Ruben şi Filip Reştea  

La 24 de ani aveam puţini prieteni şi aceştia erau în general din alte cercuri, fără legătură cu viaţa şi slujirea creştină.
Nu bănuiam atunci că schimbarea produsă în viaţa mea va afecta radical şi cantitatea şi calitatea relaţiilor mele.
Astfel de-a lungul anilor am cunoscut foarte mulţi oameni, de la copii până la oameni în vârstă, în diferite ocazii.
Cu unii au fost legături ocazionale. Cu alţii, însă, am dezvoltat legături ce durează de mulţi ani.
Nu idealizez relaţiile. Şi relaţiile au urcuşuri şi coborâşuri de etapă, dar caracteristica unor relaţii adevărate este trăinicia în timp.
Viaţa te apropie şi te îndepărtează, în sens geografic. Îţi creează ocazii de a fi mult împreună sau întâlnirile sunt ocazionale.
Ai agende asemănătoare cu prietenii tăi, dar şi perioade în care nu mai ştii multe despre ei.
Ce anume dă trăinicia unei relaţii? E adevărat că ochii care nu se văd se uită?
Refuz să cred asta. Cred că se uită amiciţiile, dar nu prieteniile.
În viaţa mea au intrat oameni din diferite medii, câteodată neaşteptat. Am căutat să le păstrez un loc cald în inimă.
Am luat ca principiu de viaţă că nu ai voie să izgoneşti pe cineva din inima ta. Singurul mod în care cineva poate ieşi din inima ta este prin propria lui decizie.
Sună ca o lozincă, însă nu e aşa.
Multe lucruri ni se par importante în viaţă, dar nu sunt.
Altele, cum ar fi familia şi prietenii, un fel de altă familia, ar trebui reconsiderate.
Renunţând la un prieten devii mai sărac.
Cât de tare trebuie să-ţi greşească cineva pentru a renunţa la prietenia lui?
Am descoperit că şi în prietenie poţi fi egoist. De fapt prietenia o cultivăm de dragul nostru, nu al prietenului nostru.
Aşa se întâmplă şi în familie şi de aia apar despărţirile.
Prea adesea prietenia se bazează pe o analiză mercantilă a avantajelor pe care ţi le poate aduce prietenul tău. Şi asta se vede cel mai bine când el este în dificultate, material, social, spiritual...
Şi fiul risipitor a avut "prieteni".
Şi eu am prieteni care s-au încăpăţînat să îmi rămână prieteni, indiferent de circumstanţe. Alţii nu, însă locul lor a fost păstrat.
Îmi aduc aminte de un tânăr care acum câţiva ani a venit la mine şi mi-a zis că vrea să-şi ceară iertare.
Acum câţiva buni ani a fost o situaţie în care a preferat să ia distanţă de mine, pentru că nu-l avantaşa apropierea.
"Am fost laş", a spus. "Vreau să-mi liniştesc cugetul."
Am apreciat mărturisirea lui, deşi nu eram deloc ofensat de atitudinea lui.
Nu scriu aceste cuvinte sub impresia vreunei supărări, ci a recunoştinţei pe care o port prietenilor mei.
Gândul acesta mi-a venit răsfoind prin fotografiile mele. Acolo am găsit şi această imagine.
Însă ar mai trebui să apară multe alte imagini, cu chipurile mai mult sau mai puţin cunoscute ale celor ce mi.au fost şi-mi sunt prieteni.
Mulţumesc!

Leia Mais

Iubirea de oameni (Love)

Isus pe cruce

Luca 23:26  Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
27  În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El.
28  Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29  Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut, şi de ţîţele care n-au alăptat!”
30  Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”
31  Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32  Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33  Când au ajuns la locul, numit „Căpăţîna” L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34  Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
35  Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36  Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37  şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
39  Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40  Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osîndă?
41  Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.”
42  Şi i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44  Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
45  Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
47  Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
48  Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
49  Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

Mitruţ

Leia Mais

Dragostea de fraţi (Brotherly kindness)

Iosif şi fraţii săi

Geneza 45:1  Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2  A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
3  Iosif a zis fraţilor săi: „Eu Sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
4  Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu Sunt fratele vostru Iosif pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
5  Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
6  Iată Sunt doi ani de când bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7  Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
8  Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
9  Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
10  Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
11  Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău.
12  Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
13  Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.”
14  El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
15  A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.
16  S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
17  Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: „Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;
18  luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.
19  Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20  Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”
21  Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
22  Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli din argint şi cinci haine de schimb.
23  Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, ca să aibă pe drum.
24  Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”
25  Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
26  Şi i-au spus: „Iosif trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27  Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să le ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28  Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte să mor.”

Mitruţ

Leia Mais

Evlavia (Godliness)

Simeon

Luca 2:25  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26  Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27  El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28  Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29  „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30  Căci au văzutochii mei mântuirea Ta,
31  pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32  lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”
33  Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34  Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35  Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

Mitruţ

Leia Mais