Prieteni

Daniel şi Flore Corlan; Dani şi Simona Albu; Matete şi Roxana Budimir;
Cornel, Viorica, Ruben şi Filip Reştea  

La 24 de ani aveam puţini prieteni şi aceştia erau în general din alte cercuri, fără legătură cu viaţa şi slujirea creştină.
Nu bănuiam atunci că schimbarea produsă în viaţa mea va afecta radical şi cantitatea şi calitatea relaţiilor mele.
Astfel de-a lungul anilor am cunoscut foarte mulţi oameni, de la copii până la oameni în vârstă, în diferite ocazii.
Cu unii au fost legături ocazionale. Cu alţii, însă, am dezvoltat legături ce durează de mulţi ani.
Nu idealizez relaţiile. Şi relaţiile au urcuşuri şi coborâşuri de etapă, dar caracteristica unor relaţii adevărate este trăinicia în timp.
Viaţa te apropie şi te îndepărtează, în sens geografic. Îţi creează ocazii de a fi mult împreună sau întâlnirile sunt ocazionale.
Ai agende asemănătoare cu prietenii tăi, dar şi perioade în care nu mai ştii multe despre ei.
Ce anume dă trăinicia unei relaţii? E adevărat că ochii care nu se văd se uită?
Refuz să cred asta. Cred că se uită amiciţiile, dar nu prieteniile.
În viaţa mea au intrat oameni din diferite medii, câteodată neaşteptat. Am căutat să le păstrez un loc cald în inimă.
Am luat ca principiu de viaţă că nu ai voie să izgoneşti pe cineva din inima ta. Singurul mod în care cineva poate ieşi din inima ta este prin propria lui decizie.
Sună ca o lozincă, însă nu e aşa.
Multe lucruri ni se par importante în viaţă, dar nu sunt.
Altele, cum ar fi familia şi prietenii, un fel de altă familia, ar trebui reconsiderate.
Renunţând la un prieten devii mai sărac.
Cât de tare trebuie să-ţi greşească cineva pentru a renunţa la prietenia lui?
Am descoperit că şi în prietenie poţi fi egoist. De fapt prietenia o cultivăm de dragul nostru, nu al prietenului nostru.
Aşa se întâmplă şi în familie şi de aia apar despărţirile.
Prea adesea prietenia se bazează pe o analiză mercantilă a avantajelor pe care ţi le poate aduce prietenul tău. Şi asta se vede cel mai bine când el este în dificultate, material, social, spiritual...
Şi fiul risipitor a avut "prieteni".
Şi eu am prieteni care s-au încăpăţînat să îmi rămână prieteni, indiferent de circumstanţe. Alţii nu, însă locul lor a fost păstrat.
Îmi aduc aminte de un tânăr care acum câţiva ani a venit la mine şi mi-a zis că vrea să-şi ceară iertare.
Acum câţiva buni ani a fost o situaţie în care a preferat să ia distanţă de mine, pentru că nu-l avantaşa apropierea.
"Am fost laş", a spus. "Vreau să-mi liniştesc cugetul."
Am apreciat mărturisirea lui, deşi nu eram deloc ofensat de atitudinea lui.
Nu scriu aceste cuvinte sub impresia vreunei supărări, ci a recunoştinţei pe care o port prietenilor mei.
Gândul acesta mi-a venit răsfoind prin fotografiile mele. Acolo am găsit şi această imagine.
Însă ar mai trebui să apară multe alte imagini, cu chipurile mai mult sau mai puţin cunoscute ale celor ce mi.au fost şi-mi sunt prieteni.
Mulţumesc!